Nu am o problemă. Doar că problema începe să aibă programul ei.

Să presupunem că ai un obicei. Unul care îți place, te relaxează, te ajută să uiți de stres, de șef, de facturi sau de alte mici bucurii ale existenței. Poate e alcoolul, poate sunt jocurile de noroc, o substanță sau un comportament care, la început, părea destul de inofensiv.

Doar că, într-o zi, observi că obiceiul respectiv începe să decidă cam multe în locul tău. Când. Cât. Cu cine. Pe ce bani. Și dacă mai rămâi cu bani.

Bineînțeles, tu încă deții controlul. Cel puțin așa spune departamentul tău intern de relații publice.

Când devine un obicei o problemă?

Nu orice consum înseamnă dependență și nu orice comportament repetitiv este o adicție. Dar există câteva semnale care merită atenție:

• Îți promiți că astăzi va fi altfel. Și mâine îți promiți din nou.
• Începi să negociezi cu tine însuți: „Doar puțin”, „Doar astăzi”, „De luni, gata”.
• Continui chiar dacă apar probleme în relații, la muncă, în sănătate sau în buget.
• Îți organizezi timpul tot mai mult în jurul consumului sau comportamentului respectiv.
• Începi să ascunzi anumite lucruri. Sau să le explici atât de convingător încât aproape că ai putea susține o conferință pe subiect.
• Te simți tot mai inconfortabil atunci când nu poți recurge la acel obicei.

Aceste semne nu reprezintă, singure, un diagnostic. Dar, dacă începi să le recunoști, poate merită să schimbi întrebarea. În loc de „Oare am o dependență?”, încearcă: „Ce se întâmplă în viața mea și de ce îmi este atât de greu să fac altfel?”

Am înțeles. Și acum ce fac?

Vestea bună este că nu trebuie să rezolvi totul singur. Vestea și mai bună este că nu există un singur drum.

Poți începe cu un consilier în adicții, care să te ajute să înțelegi ce se întâmplă, ce funcție are comportamentul respectiv și ce opțiuni de schimbare ai. Poți avea nevoie de o evaluare medicală sau psihiatrică, mai ales dacă există dependență fizică, simptome de sevraj sau alte probleme de sănătate. Psihoterapia poate aborda dificultăți psihologice asociate, iar grupurile de sprijin îți pot oferi un context în care să întâlnești oameni cu experiențe asemănătoare.

Uneori, aceste forme de sprijin funcționează cel mai bine împreună. Nu, nu există o formulă magică. Știu, dezamăgitor.

Cum arată, concret, consilierea în adicții?

În primul rând, nu este un tribunal. Nu vii să dai socoteală, să fii certat sau să primești o listă cu toate lucrurile pe care le-ai făcut greșit. Vii să înțelegi ce se întâmplă: ce rol are consumul sau comportamentul respectiv în viața ta, ce îl declanșează, ce îl menține, ce ai încercat până acum și ce ai vrea să fie diferit.

În practica mea, propun un parcurs inițial de minimum șase întâlniri. Nu pentru că șase este un număr magic, ci pentru că avem nevoie de timp să înțelegem problema, să identificăm resursele și să începem să lucrăm cu obiective concrete. După aceste întâlniri, reevaluăm împreună situația și stabilim pașii următori.

Când este necesar, consilierea poate face parte dintr-un proces mai amplu, în colaborare cu medicul psihiatru sau cu alți specialiști. Nu înlocuiește tratamentul medical ori psihoterapia atunci când acestea sunt indicate.

Important: dacă ai un consum regulat și ridicat de alcool sau utilizezi sedative precum benzodiazepinele, oprirea bruscă poate provoca un sevraj periculos. Cere sfatul unui medic înainte de a întrerupe consumul.

Și dacă nu sunt pregătit să mă schimb?

Atunci putem începe chiar de acolo. Nu toată lumea ajunge la o primă discuție cu o decizie fermă, un plan bine pus la punct și o motivație de nezdruncinat. Uneori, o parte din tine vrea să schimbe ceva, iar alta nu este deloc convinsă.

Este firesc. Schimbarea nu funcționează ca un întrerupător. Consilierea poate fi și spațiul în care explorezi această ambivalență, fără să fii împins către decizii pentru care nu ești pregătit.

Trebuie să pierd totul ca să cer ajutor?

Nu. Și ar fi păcat să transformăm suferința într-o condiție de admitere.

Nu trebuie să ajungi la fundul sacului, să ai o viață complet dată peste cap sau să aștepți ca altcineva să îți spună că lucrurile au mers prea departe. Poate că încă funcționezi foarte bine în multe domenii ale vieții. Poate că din exterior nimeni nu bănuiește nimic. Asta nu înseamnă că întrebările tale sunt mai puțin importante.

Nu trebuie să aștepți să se prăbușească ceva ca să începi să construiești altfel.

Iar dacă ai ajuns până aici cu lectura, poate că există deja o întrebare care merită explorată. Nu trebuie să îi găsești răspunsul chiar acum. Dar nici să o amâni la nesfârșit.

Putem începe cu o conversație.

Lucrez cu adulți și adolescenți în consilierea în adicții, într-un cadru profesional, confidențial și fără judecăți morale. Nu trebuie să știi exact ce ai de făcut înainte să mă contactezi. Putem începe prin a clarifica situația și a vedea ce formă de sprijin ar fi potrivită.

Află mai multe despre consilierea în adicții

Veronica Țurlea — Consilier în adicții